Sveiti, o lenghe, e legre intone
Un biel chiant a la Madòne,
Un biel chiant a la beade
Immacolade.
Dut il cil vistut a fìeste
Al domande: cui ise cheste
Che il Signor al à creade
Immacolade?
Ève antighe si console
Che di dute la so prole
Une almanco sei clamade
Immacolade.
O divine creature,
Del serpint la bave impure
No us à mai contaminade,
O Immacolade!
Prin dei secui benedete
Cu la grazie plui perfete
Il Signor us à sposade
Immacolade.
E us a scielte par so Mari,
E de colpe del prin pari
Us a simpri preservade
Immacolade.
Vo dei agnui ses plui biele,
Vo plui pure o ses de stele
Che al soreli e viarz la strade,
O Immacolade.
Tanche un'albe clare - clare
Vo spuntavis su la tiare
Di rosutis ghirlandade,
O Immacolade.
E fra il scur de gnot plui brune
Comparivis come lune
Dutte a ragios brilantade
O Immacolade
Oh su dunchie in alegrie
Chiantin dug: Viva Marie !
Viva - viva, o fortunade
Immacolade !