INDIETRO

Cuant che i jerin fruts

di Luciano Walter Pauluzzo

(Walter di Sefe)

 

In chê dì che a cjase nestre e copavin el purcit, el nono mi sveave a binorone parceche al diseve che intant che Vacjan, el purcitâr, lu curtisave, jò j i vevi di tignî dure le code dal purcit par che nol scjampi. Pui di une volte i ai assistût a cheste operazion, ancje se no ai mai tignude le code, i stavi a cjalâ in bande e ogni volte mi lavin jù les lagrimes.

Poar purcit,... e son simpri poars purcits, ma cumò almancul no san nancje di murî: un colp e vie! Cert, e scuegnin vivi in cjôts di condominio che son une disperazion, in batarie a mangjâ mangim, cuantche une volte ur fasevin pastons e mignestrons che fumavin le beche, che cun sodisfazion lôr e finivin di fâ boli cul nâs, e vevin cuasi simpri un cjôt dut personâl, là ch'e fasevin ducj i lôrs comuts: mangjâ, durmî, pedeâ, e vie indenant...

Fin chê fatâl zornade, che, cul panaglot tal cûl, ur tocjave deventâ muset, salamp e luanie. Par copâlu tocjave pajâ el dazi, e al dazeâr, par pajâ mancul, i disevin simpri che al jere un purcitut ch'al pesave pôc, nancje insumiâsi di un cuintâl, e varessin olût fâi crodi ch'al jere sec come un cjan, mentri dopo copât, ai vissins di cjase, ur contavin simpri ch'al pesave une vore pui dal cuintâl.

Gno pari cuant che le traevin masse gruesse, al diseve: "si viôt che insieme al purcit e an pesât ancje le puarte dal cjôt". Le robe dal poar muart che simpri mi à pui plasût e jè le luanie. Une sere che i cenavin in famee, polente e un murelut paromp, e jè mancjade le lûs, e intant che mê sûr e cjalave mê mari che cirive di impiâ une cjandele, i ai robât el mieç murelut che veve ancjmò tal plat e al so puest i ai metût el tapon di suri de butiglie dal vin. I vevis di viodile dopo, a lûs di cjandele, cul piròn che cirive di impirâ el tapon, fin che si è nacuarte, e alore cuintri di me: "stupit, macaco, purcit, lasaron" e vie indenant...

Une volte j e ai cumbinade une ancjmò pui biele. Si visaiso des bufules e dai pissadôrs di purcit che si picjavin sot dai piûi? Ju dopravin di solit par jongi les çucules cuand ch'al neveave d'unviêr. Une dì, mê mari e veve puartât a cjase un pâr di pagnocutes di panfof, e intant che jo e mê sûr les mangjavin cun gust, jè mi à dit: "cui sa cemût che fàsin a fâ el panfof cussì lusint e dolç parsorevie?" E jò alore: "prime di metilu a cuei lu jongin cul pissadôr dal purcit e cun tun tic di sucar,... le Peche e pae ben i pissadôrs a chei che j ai puartin, parceche no à timp di cori a tôr a cirint".

 Tal indoman, me sûr e ricuei doi tre pissadôrs che jerin sot i piûi des cjases atôr di no, e jù de Peche, a Madone, dulà che si presente cul scarto sùt in man. "Ce vuelistu tu po ninine?", i disè la Peche, e jè: "I ai puartât un tre pissadôrs par jongi el panfof". Les femines che jerin a comprâ pan e le Peche alore jù a ridi di gust. Podês crodi trop in bestie che mê sûr 'e tornà a cjase, mi à viodût apene jentrade dal porton, e jù: "lazaron, macaco, purcit, stupit, che ti vegni un colp, macaco, stupit, lazaron... ". In chê volte, jo i varai vût 12 o 13 ains, jè 7 o 8, tra fruts a scuele e jerin frases di ogni dì,... tai ains trente chescj e jerin scuasit compliments.