INDIETRO

Sèf di Aite di Tombe

al conte dal

Carnavâl dal 1912

 

 

 

Ivin lavorât doi ains a di lunc par meti adun chel Carnavâl.

Par preparâ i cjârs 'i lavin tes stales o tes lobies. I ciârs e 'erin tirâz dai cjavai. A Tombe and'ere quatri o cinc ma no bastavin. Nus prestavin alore i lôr, chei di Vile... chei de Crete.

And'ere un ancje di Urbignà.

Mi ricuardi di une grande ruvede a mò di cavalarizze tirade di doi cjavai. E girave tôr a tôr e parsore e 'erin sentades dos mascarutes. Plui i cjavai e corevin e plui la ruvede e girave.

A voltes i cjavai e corevin masse fuart. Alore si cjapavin di chei colps tal cûl di fâ cainâ. «Va planc Tite !» i berghelavin. Ancje jo 'i soi stât parsore de ruvede cul gno amî Pieri ían. Jo. vistît di femine, i vevi metût dôs grumbulutes sul pet. Jan, di omp, al veve i bregonus a roses.

Agnul di Cjocjo al veve fat un dirigjbil, dut di cjarte, lunc plui di dodis metros. Agnul di Doro al veve fat un orloi. Propit un orloi complet cun sustes e ingranagjos. Al varà pesât tre-quatri chilos. Al 'ere fat in mût ch'al corès une vore svelt, cence mai fermasi. Agnul lu puartave simpri picjât a pendolon daûr de schene.

Barbe Tite Piceche al lave atôr a vendi urinai, di chei butâz de bande tes maseries. «No si vergognaiso paron a lâ atôr a vendi urinai ?» i disevin les femines su le puarte di cjase. Tite al rideve e le butave in bevi.

Tilio Pesete e Berto Mochet dal Salet e'fasevin i contrabandirs. Quatri carabinirs 'ur corevin daûr cu le biciclete. Tilio e Berto, doi sgherros di fantaz, alz e secs come me. E son passâz pal ort di Piceche saltant filiade e fossâl sparint tai cjamps.

Titon di Cec al faseve el gue. Les femines e vignivin fûr di cjase par fasi užâ fuarpes e curtiss, ma Titon invessit di užâ les lames al užave i manis dai curtiss.

Moro dal Luc e Pieri di Tine e 'erin doi matarans. Un al faseve di femine e chel atri di omp. Moro al veve tal braz un pipinot

di pežžot. Chest frut al vaive simpri. Cussì Pieri al cjantave: «Contimi, contimi frutin, spete spete che ti doi un tic di tete».

Jacun Stamp, el barbe di Carle dal Siôr di Vile, al 'ere vistît di purcitâr. Al veve fat i puciz di len e ancje i curtiss e 'erin di len. Cussì quant ch'al passave denant dai puartons, le int che stave a cjalâ i vosave: «Copaju po' Jacun chei purciz ch' e son tant boins» «Pò no mi tain i curtiss vuè» al rispuindeve lui strissinant chei tocs di len par strade.

In chê volte si vistivin di mascare nome i mascjos. Les femines e stavin a cjase a cusî i vistîs pai omps. Pò quant che le sfilade e passave pe strade si metevin a cjalâ stant sul balcon, sui piûi o fûr dai puartons.

Duc' chei di chês atres borgades di Buje si cjatavin su le place di Tombe. Di lì si partive pe sfìlade che a vôli e sarà stade lungje fìntrimai te gravate. Le prime fermade e 'ere lì dal mulin di San Florcan. Chi e' vevin preparât taules plenes di tais di vin. Dopo 'i lavin a Sacastoe e ancje lì nus spietave un bon tai. Prime li rivâ a Urbignà 'i 'erin 'ža cjocs.

Sun t'un cjâr 'i vevin metût el cjâf di une grande mascare che beveve vin dal caratel, di continuo cence mai fermâsi.

A San Stiefin 'i vin cjatât dôs fantates: Pieri di Cec e Guido. Insieme 'i sin lâz a cjatâ el Plevan. «Orpos, orpos, frutates, no steit mo vignî a scandalizâ culì dentri!» al bruntulave el predi. Po dopo, vie duc' a bevi là di Cavalet. E cussì ancje lì di Cinai a Urbignà e lì di Ciprian a Madone.

Dopo el gîr di Buje 'i partivin par Osôf là che si faseve une grande fieste. Jan Savi e Barbe Agnul e fasevin le predicje. Jan al 'ere vistît di colonel e chel atri di gjenerâl, ma nissun capive ce ch'e disevin. Tornâz a Tombe si lave a balâ lì di Menocjo te ostarie.

Dopo dal Carnavâl dal dodis no vin fat plui nuie. E jè stade ancjemò une pižžule bugade dal vinc', ma mai plui come in chê volte. "

( J n dai pôs carnavai che mi impensi di vê passât a Buje al è chel dal '25. L'idee de sfìlade, in chel an, 'e jè partide di nô; compagnie fìlodramatiche di Vile, che in chê volte si clamave «Fogolâr».

Mi visi che par tirâ dongje le int bastave dâ un chic, cence doprâ tante cjarte.

'Si sin cussi cjatâz duc' tal Tabeac e 'i vin decidût di vistîsi di mascare e di lâ atôr par Buje. I vistiz e 'erin duc' dâz dongje ae buine, il gno m'al vevi fat imprestâ. 'E jere le mude de fieste di un bacan, metude in bande. Si vistivin cun robe domandade atôr pes famês, 'e vignivin fûr cussi i vistiz plui stramps.

Une vore «di mode» in chê volte al jere il frusignump, doprât par scurî i voi o dute le muse. Ma cumò tornin ae sfilade.

'I sin partîz dal Tabeac cun quatri o cinc cjârs tirâz dai muss, chel de nestre compagnie al veve parsore un cjavedâl piturât sule cjarte. I cjars nus servivin par no cjaminâ tant e par meti le robe che nus dèvin. Qualchidun al deve vin ('i vevin daûr le damigjane), qualchidun ûs. Là ch'e vevin apene copât il purcit nus devin quatri o cinc murei di luanie o qualchi crafut.

Une volte fat il gír di dute Buje 'si sin cjatâz duc' tal Tabeac e chi 'i vin mangjât e bevût; ae fin 'i 'erin puitost «legris».

Le robe vanzade le vin doprade par fâ un'atre cene lassu de mari di Agnulin di Mont che in chê volte 'e veve une frascje. Cheste volte ae fin no 'erin «legris» ma cjocs, tant cjocs che vignint jù pe rive di Cjàmartin 'i sin lâz a fìnile tai baraz.

Chel dal '25 al è stât l'ultin carnavâl che 'j'ai fat a Buje prin di partî pes Americhes. Quant che 'i soi tornât in Friûl 'i 'eri bielža indenant cui ains. "