INDIETRO A POESIA

 

E' àn molât l'aghe te Roe

di Guido Brini

 

 

'E je tornade l'aghe te nestre roe,

prime ben planc po di buride

ch'e fas la biele voe.

 

'0 vin sintût un bot tal cûr

a cjatâ un amì ch'o crodevi pierdût.

Li cumò je 'e côr gajarine

puartant gnove vite

sbrissant-jù  cidine cidine

viars il plan che la invide.

 

E lis cjasis si spielin

ta chê aghe nete

la trute 'e sgherbete

spiardude a cirî un zondar

par fâ la cjasute.

 

Il gjavedon al spiete il pantan

par tornâ ancje lui un doman.

La sisile grazeose

a si cjale braurose

po si bute-jù a pic

a cjapâ il so muscit.

 

'E je vite e ligrie e nus fâs companie.

'E puarte cun se la ch'e và

alc dal nestri pais alc di nô

e chi e torne a lassâ

un borc vif come ch'al jere ancjemò.

 

Crodemi a me se 'o vês voe

S. Florean sence roe

al ' è come Vegnesie sence mâr

tal e qual.